Colonelul vine să inspecteze companiile de pe frontieră.
Ajuns la Kadichioi, Moș Teacă îi iese întru întâmpinare, îi face cuvenitul raport și apoi scoate compania la instrucție.
— La u-măr!
— Compania ia la picior.
— Ce-i asta, căpitane?
— Apâi, domnule colonel, așa i-am învățat eu, pentru ca să nu disvulgăm secreturile armatii în fața turcilor.
Colonelul e-ncântat de Moș Teacă și spune să comande pe loc-repaos.
După asta se duce să examineze registrele, pe care le găsește în cea mai bună stare.
— Dar Foile de zile unde-ți sunt, căpitane?
— Foile? Le-am dat la spoitor, domnule colonel.
— Dar Intrarea și Ieșirea?
— Intrarea este prin fața geamiei, iar ieșirea… în fundul curții.
Încântat peste fire, colonelul strânge cu profuziune mâna lui Moș Teacă și-i ordonă să dea soldaților ca recompensă câte două rații. Apoi pleacă.
Moș Teacă pune atunci pe gornist să sune Adunarea-n pas gimnastic. Apoi, după ce se strâng soldații, le ține următorul discurs:
— Ați văzut, mă? Don colonel a rămas foarte mulțumit. Așa să faceți totdauna, că vă bag în draci! Compania mea trebuie să fie a mai prima-ntâi! Când faci mânuirea armelor, să-ți pocnească pușca-n mână, râtane, că nu ți-e mâna de cașcaval!… Acuma, sergen-majur, să mergi în sat și să aduni toate rațele, că așa a dat orden don colonel: câte două de om. Rupeți rândurile marș!
A doua zi, colonelul primi la regiment următoarea telegramă din partea lui Moș Teacă:
„Rog respectuos comunicați-mi dacă pot da soldaților câte doi pui de găină. Imposibil de găsit atâtea rațe.”
Colonelul pune rezoluția următoare:
„D. medic al regimentului va cerceta starea de sănătate a căpitanului Teacă și va raporta de urgență.”