Moș Teacă/Don colonel pe frontieră

Dimensiunea Fontului:

Colonelul vine să inspecteze companiile de pe frontieră.

Ajuns la Kadichioi, Moș Teacă îi iese întru întâmpinare, îi face cuvenitul raport și apoi scoate compania la instrucție.

— La u-măr!

— Compania ia la picior.

— Ce-i asta, căpitane?

— Apâi, domnule colonel, așa i-am învățat eu, pentru ca să nu disvulgăm secreturile armatii în fața turcilor.

Colonelul e-ncântat de Moș Teacă și spune să comande pe loc-repaos.

După asta se duce să examineze registrele, pe care le găsește în cea mai bună stare.

— Dar Foile de zile unde-ți sunt, căpitane?

— Foile? Le-am dat la spoitor, domnule colonel.

— Dar Intrarea și Ieșirea?

— Intrarea este prin fața geamiei, iar ieșirea… în fundul curții.

Încântat peste fire, colonelul strânge cu profuziune mâna lui Moș Teacă și-i ordonă să dea soldaților ca recompensă câte două rații. Apoi pleacă.

Moș Teacă pune atunci pe gornist să sune Adunarea-n pas gimnastic. Apoi, după ce se strâng soldații, le ține următorul discurs:

— Ați văzut, mă? Don colonel a rămas foarte mulțumit. Așa să faceți totdauna, că vă bag în draci! Compania mea trebuie să fie a mai prima-ntâi! Când faci mânuirea armelor, să-ți pocnească pușca-n mână, râtane, că nu ți-e mâna de cașcaval!… Acuma, sergen-majur, să mergi în sat și să aduni toate rațele, că așa a dat orden don colonel: câte două de om. Rupeți rândurile marș!

A doua zi, colonelul primi la regiment următoarea telegramă din partea lui Moș Teacă:

„Rog respectuos comunicați-mi dacă pot da soldaților câte doi pui de găină. Imposibil de găsit atâtea rațe.”

Colonelul pune rezoluția următoare:

„D. medic al regimentului va cerceta starea de sănătate a căpitanului Teacă și va raporta de urgență.”