Pe scena unui teatru de provincie se reprezenta o dramă istorică. Artistul V. juca pe un rege, vestit prin generozitățile sale. În țara lui nu existau cerșetori, nu muria nimeni de foame; bunul suveran îi ajută pe toți.
Printre public se află și un birtaș — creditorul artistului rege.
Subiectul dramei eră trist, și lumea privia cu atențiune neclintită. Nu se auziau în sală decât vocile declamatoare ale actorilor.
Într’o scenă regele generos oferă o sumă colosală de bani unor amanți, a căror fericire nu putea fi hotărîtă decât de această sumă.
— «Luați, copiii mei, zicea regele, luați acest aur și fiți fericiți !..»
După ce publicul aplaudă mărinimia monarhului, birtașul rosti în mijlocul unei tăceri solemne:
— Al dracului rege !… dă bani la toți, și la mine mănâncă pe datorie…
Cortina s’a lăsat, ca o aripă rănită, în sgomotul unui râs general …