Nota explicativă. Încep printr-o explicație medicală care face povestea mai ușor de înțeles: Hrana alcătuită exclusiv din proteine și grăsimi generează mai multe lipsuri în organism. Boala cauzată de lipsa de vitamina C se numește scorbut, dă simptomele enumerate în poveste, și poate fi mortală! Dar, se poate trata foarte simplu cu o doză de vitamina C!
———————————————-
Într-un sătuc de munte, oamenii-și petreceau ziua prin pădure la vânat sau pescuind în cascada Cur Necăjit din apropierea locului. Mâncau ce prindeau, pentru că pământ pe care să-l cultive sau pe care să crească pomi fructiferi nu aveau.
Dar mai toții oamenii din sat se simțeau slăbiți, aveau dureri de încheieturi, pete negre pe corp, iar gingiile le erau atât de bolnave încât majoritatea nu mai aveau dinții. Ambulanța suna amenințător de mai multe ori pe zi, ducând bolnavii la spital unde zăceau cu anii pentru că nu existau cele necesare tratamentului.
D-zeu știa ce le lipsea oamenilor aceia, dar nu putea trimite pe nimeni să-i ajute. Toți îngerii Lui erau ocupați cu salvarea sufletelor, iar farmaciștii din satele învecinate lucrau peste program, iar seara se întorceau atât de epuizați încât nu se mai puteau deplasa și în locul unde mai era atâta nevoie de ei.
D-zeu se tot gândi pe cine să trimită. Avea un mesager, pe care-l mai trimisese oamenilor cu ceva, în trecut. Dar atunci le făcuse rău, mult, mult rău! Dar, ce-ar fi, dacă acum, același mesager i-ar ajuta?! D-zeu bătu din palme!
Și a doua zi dimineața, oamenii găsiră câte-n măr pe pragul casei, și văzură un șarpe ce se îndepărta grăbit prin iarba plină de rouă.
Piatra Craiului
August 28, 2022
Demult, trăia un crai îndrăgostit de munte. Toată ziua-l străbătea în lung și-n lat, și-i cunoștea toate potecile și peșterile. Animalele din pădure erau prietenele craiului și-l însoțeau în toate plimbările. Muntele era uneori și casa lui. Putea înopta acolo, putea mânca acolo.
Într-o noapte, o bufniță neagră țipă la geamul craiului, strigându-i să se ascundă-n grabă deoarece-l caută moartea.
Craiul speriat fugi pe cărarea din spatele castelului și se ascunse adânc în pădure.
Moartea ajunse în câteva minute în odaia în care obișnuia să doarmă craiul, însă patul era gol ar părea proaspăt părăsit. Coborî în grabă beciul castelului, dar în afară de câțiva argați beți nu găsi pe nimeni. Dar zări întredeschisă poarta din spatele castelului … și cu un oftat obosit apucă drumul plin de obstacole ce urca spre buza cerului.
Moartea colindă munții neîncetat. Pe unde călca, viața dispărea, iar pământul fertil se transforma în piatră albă. Dar pe crai nu-l găsi. Din când în când, câte-un cioban rătăcit mai zărea, în depărtare, o umbră de om ascunzându-se în spatele copacilor.
După mulți ani de căutare, Moartea renunță la crai și plecă grăbită spre alte destinații.
Oamenii răsuflară ușurați, și botezară munții, acum plini de pietre, în care se ascundea prințul: Piatra Craiului! Și, de atunci, începură să străbată neîncetat pădurile pentru a-i spune și acestuia că se poate întoarce, în siguranță, printre ei.