Povestea „Alba ca Zăpada” este un basm clasic, popularizat de Frații Grimm și cunoscut pentru temele sale de bunătate, invidie și răscumpărare. În această poveste, ni se spune despre o prințesă frumoasă și curajoasă, Alba ca Zăpada, și despre aventurile ei într-o lume plină de magie și primejdii.
Totul începe într-un regat îndepărtat, unde regina, mama vitregă a Albei ca Zăpada, era cunoscută pentru frumusețea ei neîntrecută. Reginei îi plăcea să se întrețină în fața oglinzii magice, care îi spunea întotdeauna că ea era cea mai frumoasă din regat. Cu toate acestea, odată ce Alba ca Zăpada, fiica vitregă a reginei, crește și ajunge la vârsta adolescenței, oglinzile încep să declare că Alba ca Zăpada este mai frumoasă decât ea. Înnebunită de gelozie și furie, regina începe să comploteze pentru a scăpa de frumoasa ei fiică vitregă.
Într-o zi, regina poruncește vânătorului din palat să o ducă pe Alba ca Zăpada în pădure și să o omoare. Reginele cere să fie adusă inima ei ca dovadă a morții. Însă, vânătorul, impresionat de frumusețea și puritatea fetiței, nu are inimă să o ucidă. În schimb, el o eliberează și îi spune să fugă și să nu se mai întoarcă niciodată în regat. Alba ca Zăpada se adăpostește în pădure și, după multe peripeții, găsește o mică casă în mijlocul pădurii.
Casa aparține celor șapte pitici, care, surprinși de vizita ei, o primesc cu căldură și îi oferă adăpost. Alba ca Zăpada își găsește locul în casa piticilor, îngrijindu-i și menținând casa curată și ordonată. În schimb, piticii îi interzic să deschidă ușa oricărei vizitatoare străine care ar putea veni.
Între timp, regina descoperă că Alba ca Zăpada este încă în viață și pune în aplicare planuri din ce în ce mai elaborate pentru a o ucide. Prima ei încercare este de a o ucide cu un corset strâns, dar Alba ca Zăpada este salvată de pitici la timp. Într-o a doua încercare, regina îi oferă o pieptene otrăvit, care are același efect. De fiecare dată, Alba ca Zăpada este salvată, dar regina persistă în planurile sale malefice.
Într-o a treia încercare, regina pregătește o măr otrăvit. Se deghizează într-o bătrână vânzătoare de mere și reușește să o convingă pe Alba ca Zăpada să muște dintr-un măr. Imediat ce Alba ca Zăpada mușcă din măr, este cufundată într-un somn profund și aparent fără viață. Piticii, îndurerați și neputincioși, o așază într-un sicriu de sticlă, care le permite să o observe, dar nu pot face nimic pentru a o readuce la viață.
Povestea se schimbă în momentul în care un prinț dintr-un regat vecin, care a auzit despre frumusețea și destinul trist al Albei ca Zăpada, vine să o vadă. Când o vede în sicriul de sticlă, se îndrăgostește de ea și, impresionat de frumusețea ei, îi dă un sărut. Întocmai cum se întâmplă în basme, sărutul prințului are efectul miraculos de a o trezi din somnul său adânc. Alba ca Zăpada se trezește și, recunoscătoare, se îndrăgostește de prinț.
Într-un final, regina malefică primește pedeapsa pe care o merită. Când află despre reîntoarcerea Albei ca Zăpada și a căsătoriei acesteia cu prințul, regina este consumată de invidie și furie. La ceremonia de nuntă, regina este condamnată la dans cu pantofi de fier încins până moare, ca o pedeapsă pentru faptele sale.
Alba ca Zăpada și prințul trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, iar regatul se bucură de pace și prosperitate sub conducerea lor. Povestea „Alba ca Zăpada” este una despre curajul și bunătatea care înfruntă răutatea, iar finalul fericit al basmului subliniază triumful binelui asupra răului și recompensa pentru puritate și dragoste adevărată.