Povestea 'În căutarea Paradisului' - Povesti de Mihai Oltean 💤
O aventură de 1 - 3 minute in lumea magică a povestilor
Dumnezeu căuta un loc pentru Paradis. Acesta trebuia să fie un ţinut plin de dragoste şi bunătate.
În timpul acesta, pe Pământ, trăia o fetiţă singură ca un ghiocel. Nu avea nici părinţi, nici fraţi şi nici unde să locuiască. Dormea prin şurile oamenilor şi se hrănea din milostenia acestora.
Într-o zi, prin voia întâmplării, ajunse într-un sat uitat de lume. Chiar la intrare un om sărac i se aruncă la picioare:
– Sunt mort de foame! Dă-mi ceva să mănânc!
Deşi nu pusese nimic în gură de multă vreme, fetiţa îi dădu ultimul colţ de pâine ce-l avea.
Intră în sat. Dintr-o cocioabă găurită de chirpici și fără acoperiș, un copil plângea:
– Mi-e tare frig! Dă-mi să mă îmbrac cu ceva.
Fetiţa nu stătu mult pe gânduri, şi-i dădu cojocelul de pe ea. Îl moştenise de la mama ei și-l purtase zi de zi de când se ştia.
Se simţea aşa de bine când făcea asta! Nu mai simţea nimic: nici foame şi nici frig. Își strânse mai bine cămașa pe corp și plecă mai departe.
Pe o străduţă văzu un băieţel care-şi bătea pisica pentru că mâncase din farfuria lui.
– Te rog ajută-mă! mieună pisica. N-am făcut nimic rău! Mi-a fost foame şi am crezut că ce e a stăpânilor e şi al meu.
Fetiţa luă pisica în brațe și aceasta se lipise de pieptul ei. Băiatul înduioșat o luă și el în brațe și-i promise că n-o va mai lovi niciodată.
Peste drum văzu un bărbat care îşi certa nevasta pentru mâncarea ce nu era pe placul lui.
– Ajutor! îi strigă femeia.
…
Fiecare om din sat primea câte ceva de la fetiţă pentru că aceasta, deşi nu avea niciun ban în buzunar, era mai bogată decât toţi la un loc.
Seara o prinse în poienița din mijlocul satului. Acolo văzu o femeie bătrână căzută la pământ. Se apropie de ea încercând s-o ajute. Femeia îi şopti cu o voce sfârşită:
– Vreau să-mi mai văd o dată copiii. Dă-mi te rog din zilele tale!
Fetiţa aprobă din cap, închise ochii … şi în clipa aceea se transformă într-o fântână de piatră cu apă limpede. Femeia, în schimb, prinse puteri şi plecă în fugă spre casa copiilor ei.
Dumnezeu veghea din Ceruri căutând în continuare un loc nou pentru Paradis. La un moment dat se întoarse şi le strigă îngerilor:
– Am găsit!
Şi plecă grăbit spre satul în care dragostea și bunătatea încolțiseră în inima fiecărei ființe.