O calatorie de 2 - 4 minute in lumea magică a povestilor 💤
„Scufița Roșie” este o poveste clasică, plină de învățăminte și simboluri, care ne învață despre pericolele necunoscutului și importanța ascultării sfaturilor părinților. Povestea începe cu o fetiță pe nume Scufița Roșie, numită astfel datorită scufiței roșii pe care o purta mereu, cadou de la bunica ei. Locuia într-un sătuc la marginea unei păduri și era foarte iubită de toată lumea, mai ales de bunica sa.
Într-o zi, mama ei o cheamă și îi spune că bunica este bolnavă și are nevoie de mâncare și îngrijire. Mama pregătește un coș cu prăjituri și o sticlă de vin și o trimite pe Scufița Roșie la bunica, avertizând-o să nu se abată de la drum și să nu vorbească cu străinii. Scufița Roșie promite să fie atentă și pornește spre casa bunicii, care se afla în adâncul pădurii.
Pe drum, Scufița Roșie se întâlnește cu un lup viclean. Lupul, văzând-o singură, începe să vorbească cu ea, întrebând-o unde merge. Scufița Roșie, uitând de avertismentele mamei, îi spune că merge la bunica sa, care este bolnavă. Lupul, având un plan malefic, o convinge să culeagă niște flori pentru bunica sa, în timp ce el se grăbește să ajungă primul la casa bunicii.
Lupul ajunge la casa bunicii și bate la ușă. Bunica, crezând că este Scufița Roșie, îi permite lupului să intre. Lupul o atacă și o înghite pe bunică întreagă, apoi se îmbracă în hainele ei și se așază în pat, așteptând-o pe Scufița Roșie. Între timp, fetița a cules un buchet frumos de flori și a ajuns și ea la casa bunicii.
Scufița Roșie bate la ușă și aude o voce ciudată care o invită să intre. Intrând în casă, observă că bunica arată diferit. Se apropie de pat și începe să pună întrebări: „Bunico, de ce ai urechile așa de mari?” Lupul, deghizat în bunică, răspunde că sunt pentru a o auzi mai bine. „Bunico, de ce ai ochii așa de mari?” Lupul răspunde că sunt pentru a o vedea mai bine. „Bunico, de ce ai mâinile așa de mari?” Lupul răspunde că sunt pentru a o îmbrățișa mai bine. În final, Scufița Roșie întreabă: „Bunico, de ce ai gura așa de mare?” Lupul, sărind din pat, răspunde: „Pentru a te mânca mai bine!” și o înghite și pe ea.
După ce a mâncat-o pe Scufița Roșie, lupul, sătul și obosit, se întinde în pat și adoarme. Între timp, un vânător care trecea prin pădure aude sforăitul lupului și își dă seama că ceva nu este în regulă. Intră în casa bunicii și vede lupul adormit cu burta umflată. Realizând ce s-a întâmplat, vânătorul decide să acționeze. Ia un cuțit și taie burta lupului, eliberându-le pe Scufița Roșie și bunica. Amândouă erau nevătămate, doar puțin speriate.
Pentru a se asigura că lupul nu va mai face rău nimănui, vânătorul umple burta lupului cu pietre și o coase la loc. Când lupul se trezește și încearcă să fugă, pietrele îl trag la pământ, iar el moare. Scufița Roșie, bunica și vânătorul sărbătoresc victoria și învață o lecție importantă despre prudență și ascultarea sfaturilor celor dragi.
După această întâmplare, Scufița Roșie promite să fie mai atentă și să nu mai vorbească niciodată cu străini. Se întoarce acasă la mama ei, iar familia își continuă viața, mai înțeleaptă și mai precaută. Această poveste rămâne un clasic al literaturii pentru copii, subliniind importanța ascultării și a vigilenței într-o lume plină de pericole necunoscute.