Într-o zi de Crăciun, un băiețel primește un set de soldăței de plumb, toți identici, cu excepția unuia care avea doar un picior, deoarece nu mai rămăsese suficient plumb pentru a-l turna complet. Acest soldățel de plumb devine eroul povestirii lui Hans Christian Andersen. Cu toate că are doar un picior, soldățelul își păstrează postura dreaptă și mândră, cu arma la umăr, ca un adevărat soldat.
Băiețelul îi așază pe toți soldățelii de plumb pe o masă, iar în apropiere se află și un castel de hârtie cu o frumoasă balerină de hârtie în fața lui. Balerina stă într-un picior, cu celălalt ridicat în aer, iar soldățelul de plumb, văzând-o, crede că și ea are doar un picior și simte o atracție instantanee pentru ea. Deși nu poate vorbi, soldățelul simte că balerina de hârtie este sufletul lui pereche.
În acea noapte, o briză ușoară de la o fereastră deschisă răstoarnă soldățelul de pe masă și acesta cade pe podea. Ziua următoare, soldățelul este găsit și pus pe pervazul unei ferestre. Un băiat curios îl observă și, fără prea multe gânduri, îl aruncă pe soldățel în stradă. Acesta ajunge în rigola unei canalizări, fiind purtat de apă într-o călătorie aventuroasă.
Soldățelul de plumb se află acum într-o lume necunoscută și periculoasă. Este purtat de curent prin canale întunecoase și murdare, trece pe sub poduri și printre pești uriași. La un moment dat, soldățelul este prins de un șobolan de canalizare care îl interoghează, dar curajosul soldățel rămâne tăcut și mândru, păstrându-și postura dreaptă. Șobolanul, dezamăgit de lipsa răspunsului, îl lasă să plece.
Curând, soldățelul ajunge într-un râu și este înghițit de un pește uriaș. În interiorul peștelui, soldățelul stă nemișcat și resemnat. Însă soarta are alte planuri pentru el. Peștele este prins de un pescar și vândut la piață. Dintr-o întâmplare extraordinară, peștele este cumpărat chiar de servitoarea casei unde locuia băiețelul. Când peștele este tăiat, soldățelul de plumb este găsit și curând se întoarce la locul său de pe masă, în fața balerinei de hârtie.
Deși a trecut prin atâtea peripeții, soldățelul de plumb nu și-a pierdut curajul și demnitatea. Reîntors acasă, se simte fericit să fie din nou aproape de balerină. Însă, într-o ultimă întorsătură de situație, unul dintre copiii casei, dintr-o răutate copilărească, aruncă soldățelul de plumb în sobă. Soldățelul se topeste încet, dar chiar și în flăcări își păstrează demnitatea. În ultima clipă, o rafală de vânt aruncă balerina de hârtie în focul sobei, iar ea se aprinde și arde rapid alături de soldățelul de plumb.
Dimineața următoare, servitoarea găsește o mică inimă de plumb printre cenușă, singurul lucru care a mai rămas din curajosul soldățel. De asemenea, găsește o bucățică de hârtie arsă, ce fusese balerina. Astfel, cei doi au fost uniți în focul iubirii lor, chiar și în ultima lor clipă.
Povestea soldățelului de plumb, scrisă de Hans Christian Andersen, este o alegorie despre curaj, iubire și sacrificiu. Soldățelul de plumb a rămas curajos și demn până la capăt, înfruntând toate provocările cu aceeași hotărâre și dragoste pentru balerina de hârtie. Mesajul povestii este unul profund și emoționant, reamintindu-ne că adevărata putere stă în loialitate, curaj și capacitatea de a iubi fără rezerve, chiar și în fața celor mai mari dificultăți.