Prolog
Am scris această caracterizare cu mulți ani în urmă. Este vorba despre un sat de munte pe nume Şomcuta Mare. Prima oară când am auzit denumirea nu am reținut-o corect. Aveam impresia că este Şomcuţa Mare (adică un diminutiv alături de un atribut care să scoată în evidență că deși e un sat foarte mic, e totuși mare).
Din curiozitate începusem să caut informații despre Şomcuta Mare. Dar n-am găsit… Întâlnisem câțiva oameni care pretindeau a fi de acolo, dar nici unul nu vrusese să-mi spună prea multe despre el. Erau scumpi la vorbă și la toate întrebările răspundeau scurt, cu da/nu, fără alte amănunte.
Am încercat să merg până acolo, să mă documentez la fața locului, dar indicatoare rutiere care să te îndrume, spre zona aceea, nu există …
Cu toate acestea m-am încăpățânat să scriu …
Am publicat o prima versiune pe Wikipedia, crezând că în acest fel aș putea să-l scot din anonimat. După câteva zile articolul a fost șters, nimeni nefiind convins că Şomcuta Mare există în realitate. Am mai căutat informații, am refăcut și completat articolul, în speranța că editorii Wikipedia îl vor accepta. Dar, a fost respins din nou! Probabil nici ei nu auziseră de Şomcuta Mare și prin urmare au evitat să publice despre ceva necunoscut.
Recent am găsit o variantă preliminară a articolul meu pe pagina celor mai mari perle de pe Wikipedia. Nu am înțeles de ce un articol subțire, care prezintă doar frânturi ale unei realități fantastice, este considerat o perlă. Șomcuta Mare poate fi considerată o perlă, un diamant, o bijuterie, dar la niciun caz un articol despre el nu s-ar putea ridica la același nivel!
Văzând că articolul a fost totuși preluat de alții, m-am gândit că poate mai există oameni care au auzit de Șomcuta Mare și pentru care descrierea mea este de folos.
Mai jos este articolul așa cum l-am lăsat la ultima verificare.
Eu personal n-am fost niciodată în Şomcuta Mare. Nici n-aș putea să-l localizez pe hartă. Dar, dacă cineva, trecând printr-o spărtură crăpată-ntr-un curcubeu, ajunge într-o zonă în care simte că nu-i mai lipsește nimic … atunci să știe c-a ajuns în Şomcuta Mare …
……………………………………………………………………………
Șomcuta Mare este amplasată acolo unde se întâlnesc povestea, poezia și cântecul. Oricine ajunge în acel loc nu mai dorește să plece.
Oamenii
Fiecare om din Șomcuta Mare este o poveste.
Copiii
Fiecare copil din Șomcuta Mare își alege singur ce vrea să devină în viață. Unii doresc să devină culori. Alții păsări. Alții îngeri. Unii doresc să ajungă în America pentru a ajuta și alți copii să viseze. Tuturor li se îndeplinește dorința.
Îndeletniciri
Oamenii din Șomcuta Mare scot aur din soare și diamante din stele. În timpul liber vorbesc cu privighetorile.
Hrană
La micul dejun savurează o poezie. La amiază se hrănesc cu muzică. Setea o potolesc c-o poveste. Înainte de culcare gustă un basm.
Copacii
Copacii au flori de argint alb și fructe de aur. Acestea nu se găsesc la piață pentru că nimeni nu și-ar putea permite să le cumpere. Singura șansă de a gusta din ele e să te împrietenești cu cineva din Șomcuta.
Flori
Florile înfloresc pentru oameni. Nimic nu se compară cu o floare dăruită de cineva din Șomcuta.
Fauna
In Șomcuta trăiesc doar pui de stele.
Datini și obiceiuri
Fiecare zi e o sărbătoare în Șomcuta Mare. În astfel de zile oamenii își dăruiesc unii altora fericire îmbrăcată în diverse forme: zâmbete, mânunchiuri de vise, stropi de rouă, raze de luceafăr, cântece de argint, fire de noroc, etc.
Mijloace de transport
Oamenii din Șomcuta Mare călătoresc cu gândul. Cei mai leneși se deplasează dintr-o parte în alta pe o rază de lumină.
În loc de final
Mă întreb dacă lumea ar fi fost posibilă fără Șomcuta Mare.